Ce se recuperează, de fapt, dintr-un laptop scos din uz
Cupru, aur, aluminiu, cobalt și un hard disk plin de date. Ce iese la dezmembrare, ce rămâne pe drum și de ce ordinea priorităților e alta decât credeți.
Un laptop de birou, ajuns la capătul vieții, cântărește în jur de două kilograme. Din ele, aproape totul se poate recupera. Nu e o figură de stil: la o dezmembrare corectă, partea care ajunge efectiv la eliminare finală e mică, iar restul intră înapoi în circuitul materialelor.
Am scris articolul ăsta pentru că mulți clienți ne întreabă, pe bună dreptate, ce se întâmplă mai departe cu aparatul după ce pleacă din birou. Răspunsul scurt: se desface pe fracții. Cel lung e mai jos.
Ce iese dintr-un laptop dezmembrat
Carcasa
Aluminiu sau plastic ABS, uneori magneziu la modelele ușoare. Aluminiul merge direct la topire, cu un consum de energie de câteva ori mai mic decât producția din bauxită. Plasticul se sortează pe tip și se granulează.
Placa de bază
Fracția cea mai valoroasă și cea mai complicată. Conține cupru în trasee, aur în contacte și conectori, argint în lipituri, uneori paladiu în condensatoare. Cantitățile pe bucată sunt mici, dar la o tonă de plăci concentrația de metale prețioase e mai mare decât într-o tonă de minereu.
Plăcile electronice sunt singura fracție unde deșeul e mai bogat decât roca din care se extrage materialul în mod obișnuit.
Bateria
Litiu-ion. Se scoate prima, întotdeauna, și merge pe un circuit separat. Din ea se recuperează cobalt, nichel și litiu. Este și componenta cu cel mai mare risc: o baterie perforată sau deformată se poate aprinde, motiv pentru care nu ar trebui aruncată niciodată la deșeul menajer.
Ecranul
La modelele cu LCD și retroiluminare veche există lămpi care conțin mercur și care cer manipulare specială. La cele moderne, cu LED, problema dispare, dar sticla și stratul de cristale lichide tot merg separat.
Radiatorul și heat pipe-urile
Cupru aproape pur, una dintre cele mai curate fracții din tot aparatul.
Hard diskul sau SSD-ul
Aici nu vorbim despre materiale, ci despre date. Discul conține aluminiu, neodim în magneții actuatorului și, în cazul SSD-urilor, cipuri de memorie. Dar înainte de orice recuperare vine distrugerea fizică.
Ce nu se recuperează
Nu tot laptopul se întoarce în circuit. Rămân:
- adezivii și benzile dublu-adezive, tot mai folosite la modelele subțiri, care fac dezmembrarea mai lentă;
- materialele compozite, unde plasticul și metalul sunt turnate împreună și nu se pot separa mecanic;
- praful și reziduurile din interior.
Proporția depinde mult de model. Un laptop de acum zece ani, prins în șuruburi, se desface aproape integral. Unul lipit din fabrică lasă în urmă mai mult.
De ce contează pentru o firmă, nu doar pentru mediu
Un lot de cincizeci de laptopuri casate înseamnă, în ordinea importanței:
- Cincizeci de discuri cu date. Contracte, salarii, adrese de clienți, poate parole salvate în browser. Riscul aici nu e de mediu, e de protecția datelor.
- O cantitate raportabilă. Kilogramele intră în evidența anuală, iar evidența cere documentele descrise în articolul despre documentele de predare.
- Materiale recuperate. Partea care contează pentru mediu și care, la scară, chiar face diferența.
Ordinea nu e întâmplătoare. Din experiența noastră, firmele se gândesc întâi la spațiul eliberat, apoi la mediu și abia la final la date. Ar trebui exact invers.
Ce facem noi cu un laptop preluat
Îl cântărim și îl înregistrăm la intrare, scoatem bateria, extragem mediul de stocare, iar dacă s-a cerut distrugerea datelor o facem fizic și emitem documentul separat. Restul se desface pe fracții: plăci, cupru, aluminiu, plastic, sticlă. Fiecare fracție pleacă mai departe cu documente proprii de trasabilitate.
Procesul complet, pentru toate categoriile de aparate, este descris pe pagina Reciclează. Dacă aveți echipamente IT de casat, le puteți anunța din formularul de colectare, iar pentru loturi mari venim întâi să evaluăm.
